Desprindere

Cherie, mi-am dat seama de ce am ştiut, într-un fel ciudat, că nu vom fi împreună pînă la capăt. Îţi aminteşti de ziua în care mi-ai povestit de ţiganca cu florile şi de femeia de care te-ai îndrăgostit în timp ce stăteai la coada pentru abonamente la metrou? Cum mi-ai descris părul ei uşor şi creţ şi faţa ei rotunda-a soare şi toate cuvintele care stăteau ca nişte aburi între voi? Şi, cherie, chipul ei ţi-a rămas acolo, imprimat pe retină şi în carne şi ai proiectat infinite dorinţe permanente pe care le-ai negat şi renegat. Şi a fost păcat pentru că n-ai ştiut că la marginea zilei şi a pontonului din mintea ta e doar muzică. Muzică de dansat în doi. Şi de mîngîiat buze cu degete care miros a tutun şi a toate ploile. Cherie, am avut cu tine stări de aproape zori. Trecea strada pe unde o treceai şi tu, stătea la acelaşi semafor.

Ce uşor ţi-ar fi fost s-o iei de mînă.