Lumină

cherie nu sîntem albaștri melci

nici gene de bătrîn stejar cu poemul nestatorniciei întins prelins pe trupu-i

sîntem hiene și singuri pricepem sfîrșitul cărării ultimul fum perechea aceea de chiloți vișinii și toate cuvintele scrise odinioară

a dor au fost scrise cherie a dor de început de poveste de alt trup și altă muzică

mă dezbraci pînă la semnele din naștere cherie dar celelalte semne și întrebări rămîn ascunse după perdeaua de borangic

ultima dată cînd m-ai supus aveam alt nume pe buze ți-a ajuns cherie dimineața aceea la fel cum îmi este mie suficient să privesc mîinile necunoscuților

și să-mi imaginez viețile lor