De târziu
aprilie 27, 2009
Cherie, mirosul de anotimp trecut se înfige în carne, în tremurul pădurii prin care nu am trecut de atunci. Roiuri de nimfe caută poveştile în crăpături din sol şi în buze de tineri moi şi îndrăgostiţi de timp şi himere. Nimfele mele, buzele tale putrezesc şi se transformă în flori. Grădina raiului pentru tine are un balansoar şi muzică albastră.
În stările de aproape zori aveam pielea sărată şi florile tale urcau şi coborau în formă şi spirit de cora. Dimineaţa ne prindea cu vise de clădiri demolate şi miere de albine întinsă pe pulpe.
Aproape toate dorinţele permanente s-au împlinit. Şi tu mi-ai salvat lumea colorată de zbucium.
