Nostalgie

Cherie sînt o carte de colorat care se consumă

care te consumă

eşti mai frumoasă decît aş putea apuca în pumnii strînși de furie aş vrea să te strîng în braţe şi să îţi dau drumul numai ca să găsesc o poziţie mai bună în care să te cuprind

nu-ţi aprinde ţigara aici este exact atît de multă poezie cît poţi scrie iubeşte-mă cu toate păcatele mele şi ascultă-mi muzica

în casa noastră vom avea cadă veche fereastră mare covor de lînă în culori naturale un stroboscop pentru îmi place să văd frînturi de/ din tine tablouri sprijinite de pereţi două camere obscure flori albastre mov

irisul a murit cherie

nu-ţi goli paharul aici e atît vis încît mai mult nu ai putea suporta

ţi-aş găti şi te-aş lăsa să-ţi porţi surîsul în pijama pastel

ascultă-mă

pe mîine

Eliberare

Teiul o chema, cu vraja lui, cu parfumul frunzelor amare, cu adierea vîntului ce parcă îl învăluia ca într-o ceaţă. Ramurile lui îi vor fi adăpost, îi vor fi leagăn în ultimele clipe. Simţea că e momentul visat de atîta timp, închipuit pînă la cel mai mic detaliu. Va renunţa la viaţa asta prea goală, prea fadă, prea apăsătoare.
Se căise pentru toate păcatele ei lumeşti.

Linii adînci îi brăzdau faţa, machiată prea strident; părul blond, de culoarea aceea spălăcită a femeilor uşoare o făcea să arate fals, contrastînd cu sprîncele mult prea negre…

Rememora nopţile de desfrîu, de dragoste plătită cu prea puţini bani de bărbaţi slinoşi, transpiraţi, murdari , plini de atîtea pofte, de atîtea fantezii, pe care ea le putea împlini. Fusese iubită de prea mulţi; nu mai ştia numărul.

Era încă tînără, încă frumoasă dar se simţea mai bătrînă decît lumea. Îmbătrînise în apartamente străine, niciodată aceleaşi, niciodată la fel, în maşini pline de bărbaţi înfierbîntaţi de ideea că o vor supune, pe străzi lăturalnice, în colţuri umbrite.

Se schimbase după cum cerea piaţa: se îngrăşase, slăbise, îşi schimbase culoarea părului de nenumărate ori. Fusese sclavă, stăpînă, menajeră, mamă, călugăriţă, niciodată ea, totdeauna altfel, totdeauna după cum au vrut ei, barbaţii fără nume. Fusese doar o marfă pe talerile unei lumi fără iubire, fără principii, fără adevăr…fusese…

Iar acum va scăpa de ei, de tot.

Faţa i se lumină de dorinţa, luă o funie groasă şi se apropie cu paşi grăbiţi de tei. Acolo, anină sfoara de o creangă care arăta ca un braţ în lumina lunii…singurul pe care îl va îmbrăţişa fără bani.

(…)Singur trupul atîrna între ramurile străvezii, singur pentru totdeauna.

Dimineaţa, oamenii priveau uimiţi corpul acela greoi, chipul acela vînăt de moarte.
-A fost o curvă, nimeni n-o va jeli! (şuşoteau femeile adunate ca un cîrd de gîşte pestriţe)
Moarta nu le auzea, nu mai auzea nimic, nu mai simţea nimic…uitase…se izbăvise de chinurile unei vieţi pe care nu a ales-o ea.

Era liniştită şi paşnică…şi liberă de lumea asta crudă.

-Uite la ea, neruşinata, parcă zîmbeşte!

-Cine o va îngropa acum?

-Şi cine o va ţine minte? Cine o va plînge?

-Poate a plîns ea destul. (vocea de copil se auzi clară şi dulce ca un sunet de clopot)

Vals spre începuturi

1.

Eram poticnită încă în noapte

cînd m-am aşezat în banca aceea;

a treia.

Aveam bocancii roşi

şi tu rîdeai de faptul că sînt fălticeneancă.

Apoi am împărţit Boemă,

Cannabis,

votcă,

filosofie,

şoapte

şi viaţă.

2.

Ziua aceea se întindea crăpată ca un măr putred;

era cald

şi vară

şi amiază cu vişine strivite pe trotuar.

Pe scările leneşe ale Ateneului,

fumau trei fete

Una dintre ele avea o rochie albastru deschis

şi îi tremurau genunchii;

era aniversarea ei.

3.

Aveam 13 ani şi îmi aprindeam prima ţigără;

eram în livada cu vişinii tatii.

Eu şi Cătălina;

ea se epilase pentru prima dată_

îi mîngîiam picioarele.

şi m-a cuprins o senzaţie de rece şi aspru.

 

Amar

fetele sunt obiecte stranii la iubit, cherie

au degete lungi reci parfumate și neliniști, își poartă părul în cosițe împletite și dorm pe perne moi umplute cu flori uscate

fetele ascultă muzică în caști și te obligă să apeși claxonul cînd văd un semn “claxonatul interzis”

cherie, nu ştiu cum te vei descurca fără mine căci nu ai invăţat cum să şopteşti poveştile de noapte bună şi nici nu-ţi stă în fire să aprinzi odată două ţigări

Lumină

cherie nu sîntem albaștri melci

nici gene de bătrîn stejar cu poemul nestatorniciei întins prelins pe trupu-i

sîntem hiene și singuri pricepem sfîrșitul cărării ultimul fum perechea aceea de chiloți vișinii și toate cuvintele scrise odinioară

a dor au fost scrise cherie a dor de început de poveste de alt trup și altă muzică

mă dezbraci pînă la semnele din naștere cherie dar celelalte semne și întrebări rămîn ascunse după perdeaua de borangic

ultima dată cînd m-ai supus aveam alt nume pe buze ți-a ajuns cherie dimineața aceea la fel cum îmi este mie suficient să privesc mîinile necunoscuților

și să-mi imaginez viețile lor

Împărţit la 2

cherie hai la joacă să transformăm partiturile în bărcuţe să ne muşcăm obrajii pînă la sînge să ne astupăm urechile pe rînd cu vată mototolită şi muzică rusească să ne aruncăm de pe pod să ne mutăm lucrurile dintr-o cameră în alta să ne mutăm trupurile dintr-un rînd de haine în altul

iubitul meu sintetic hai la joacă să bem vin negru şi să răsucim ţigări din tutun curat să fotografiem studentele de la conservator să le iubim pe jumătate jumătate tu jumătatea mea va fi mai bună la gust să ne alungăm visele să ne cumpărăm zmee colorate şi baloane care ne fac vocea de tom & jerry

dragostea mea de anotimp cald hai la joacă să uităm de şireturi de versurile lui jim de alge şi flori uscate păstrate în borcane vechi de şerbet să privim stelele în pustie să ne plimbăm pînă ni se face dor de fiecare să ne povestim istorii picante să ne umilim să urcăm munţi să facem baie şi ciorbă de legume

Regret

cherie în vremurile de odinioară cînd

oamenii

îşi citeau

unii altora nuvele

şi mîncau miez de nucă încălzit pe sobe înalte de teracotă

lumea se întindea mai departe de insula patului

în care mă ţii prizonieră

cherie în vremurile de odinioară cînd

reuşeam să ne trimitem la dracu fără să ne privim cu ură

în ochi

lumea era mai întunecată din cauza neoanelor

albastre din barurile fără nume

unde se trăiau toate poveştile de dragoste şi deznădejde

dintre băieţii palizi cu unghii lungi negre

şi balerinele Moldovei

Întîiul meu iubit

 

Întîiul meu iubit întîmpina ploaia cu tîrşîituri de bocanci.

l-am întîlnit cînd soarele stătea să apună,

formînd un culoar pe un culoar de cămin studenţesc murdar de scrum

şi l-am iubit odată cu zorile sau poate chiar din acel prim minut.

 

se emoţiona cînd era sărutat, căci ascundea copilării în privirea-i opacă

de votcă.

spărgeam întotdeauna sticlele goale

şi uneori simţeam nevoia de confetti şi cartofi prăjiţi cu piper.

 

Întîiul meu iubit m-a învăţat cum să-mi ascund palma

între degetele lui palide cu unghii lungi_

întotdeauna mai lungi decît ale mele.

 

l-am cunoscut tîrziu cînd deja eram a lui(…)

 

nu ştia să mă ajungă cu trupu-i măsliniu

iar nopţile noastre au fost puţine şi tremurate.

 

avea o pisică obeză

şi o colecţie de brichete pe un raft prăfuit.

 

Întîiul meu iubit îmi apărea în cărţi şi în vise

semn rău

căci pe vremea aceea nu ştiam să descînt.

privea un televizor acoperit de abţibilduri cu personaje din desene animate;

 

s-a născut la 6 dimineaţa în anotimpul nimănui.

credea în dumnezei fără majusculă

şi în canapele extensibile nedesfăcute;

în pături multe, muzică şi cer bun de fotografiat.

 

Întîiul meu iubit a învăţat că-mi plac ochiurile

prăjite pe ambele părţi

şi că e singurul bărbat cu care pot fi la fel de eu.

 

îmi aducea tristeţi nerostite

iar desprinderea nu a fost vreodată deplină

nici nu va fi, căci…

 

Întîiul meu iubit e sufleor în lumea mea colorată_

cînd mă îndrăgostesc de un actor

se ascunde după cortină, în spatele scenei

unde-mi joc zbuciumul

îmi îndură regretele şi nestatornicia,

nu se arată nici măcar cînd plîng;

căci are credinţa porţilor, începutului şi finalului

şi simte că ador dimineţile în doi iar uneori pielea cu miros de castane.

 

Întîiul meu iubit locuieşte într-un bloc,

cu inscripţia „cizmăria lui Gică” şi e doar un punct

după cuvintele mele.

“şerpi cu fluturi calzi în gură”

cherie îţi curg prin vene

 tăcerea

nopţile toate

amantele care poartă batic pe cap

marginea de sat

lumea

 ochii blajini ai muribunzilor

cherie îmi ascunzi în palme

cuvintele

dimineţile trandafirii

bijuteriile de argint greu şi prăfuit

ferestrele

sexul tău

şi tot sîngele împrăştiat pe gresia din baie

Tremur

voi reveni iarbă

şi zumzet

şi aşternut lipit de coapse de îndrăgostit

iar tot ce intră-n mare

şi-mbrăţişează valul

algele

depărtarea

dorinţele de copil

se face mare

şi rai cu saxofon

pipă

cămăşi albe apretate

freamăt

voi reveni salcîm

şi muzică

şi durere de duminică dimineaţa